Traseul Odorhei

Traseul Odorhei (M24-M05):

Traseul Odorhei este un traseu relativ nou, mai ales dacă ne raportăm la Traseul Gheorgheni, care datează de 450 de ani. Însă pelerinul este recompensat de peisaje minunante .

Punctul de pornire al drumului de pelerinaj Ultimele 100 de kilometri din Via Maria este Praid, centrul Ținutului Sării și în același timp și locul cel mai important al Depresiunii Carpaților din punct de vedere al minieritului de sare.

Localitatea este vizitată anual de sute de mii de turiști, pentru că este vestită mulțumită minelor de sare, a Rezervației Naturale Canionul de sare, ștrandului cu apă sărată , fiind cel mai mare ștrand cu apă sărată din România. În comună se află Casa Memorială Áprily Lajos, datată din anul 1991,  precum și prima Casă de fluturi permanentă din România.

Drumul de pelerinaj ne conduce de la Praid la Atia, care este ”un sat într-o șa”. Mai sus de sat se află Vârful Fiastető, cu un punct de belvedere către Depresiunea Centrală a Ardealului, Dealurile Târnavelor, Valea Nirajului, Munții Ghiurghiului și Munții Harghitei. Se pot vedea localitățile  Praid, Ocna de Jos, Ocna de sus, Corund și Firtos.

La întâlnirea râurilor Küsmöd și Firtos , în depresiunea Atid se află localitatea Atid, de care aparțin încă patru sate: Inlăceni, Șiclod, Cușmeni și Crișeni. Cândva, localitatea Atid era vestită datorită târgurilor, astăzi o cunoaștem după palinca „Székely Titok-Secret Secuiesc”, care se fabrică din diferite fructe locale.Biserica reformată a localității a fost construită în anul 1802, după ce în anul 1792 a ars biserica din secolul al  XVII-lea.  Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1876 în cinstea Sfântului Mihai.

Cușmeni, așa cum se observă, se află lângă râul Cușmeni. Locuitorii se ocupau cu despădurire. Este interesant faptul că biserica reformată datează din secolul al XIV-lea și este ridicată în cinstea Sfintei Fecioare Maria și în anul 1446 au primit aprobare pentru hram de la papă. În partea nord-vestică a comunei se află ruinele unei mănăstiri (dar nu trecem pe acolo).

Nu face parte din ruta pelerinilor pedeștri, dar e bine să știm că la șapte kilometri de Atid, spre vest, se află comuna Crișeni, unde se fabrică pălării din paie, de mai bine de 150 de ani. În anul 1879, în jur de o sută de localnici se ocupau cu acest meșteșugărit și nu exista familie, în care membrii să nu cunoască această technică. Din anul 2000 se poate vizita Muzeul pălăriilor de paie, care este vizitat de numeroși turiști. 

Satul Înlăceni aparține comunei Atid și se presupune că ar fi construit pe o așezare romanică. Specificul satului este structura arhaică în formă de cerc, în mijlocul căreia se află biserica, construită pe un deal. Biserica sa unitariană a fost construită în partea a doua al secolului al  XIII-lea, a fost restaurată în anul 1976 și atunci a fost descoperit sub dușumea un mormânt roman, ruinele unei clădiri și două altare din piatră.

La izvorul râului  Konyha, la poalele Muntelui Firtos se află localitatea Firtos, care a fost în posesia familiei cu același nume timp se secole. Și-a primit numele după cetatea de pe muntele Firtos, care a făcut parte din sistemul de protecție al hotarelor, dar astăzi putem vizita doar ruinele acestuia. Biserica sa a fost construită între anii 1801și 1805. Comuna are un steag cu relicvă, care a fost inaugurat în anul 1942 .

Tot la poalele muntelui Firtos se află  comuna Păuleni, unde se zice că primul localnic a fost un cioban numit Paul și de aici denumirea localității. Nagy György,  conducătorul revoltei secuilor împotriva lui János Zsigmond, din 1562, s-a născut aici. Conform cronicilor, secuii au băut bere încă din 1585 aici, probabil că cunoșteau modul de preparare a berii. Biserica , care se află la marginea satului, a fost arsă de tătari, în anul 1661. Au fost găsite atunci cadruri gotice de uși, bazine de botez și vase pentru agheasmă, aceștea fiind acum în incinta bisericii romano-catolice construite între anii 1765 și 1775.

La izvorul râului  Fehér Nyikó se află localitatea Lupeni,  locul unde s-a născut vestitul scriitor Tamási Áron. Denumirea localității se zice că ar veni de la lupii din pădurea Csere. În această comună se află Casa Memorială  Tamási Áron,  casa natală funcționând ca și muzeu, unde se pot vedea lucrurile personale, manuscrisurile lui. Mormântul și cenotaful lui se află în grădina bisericii, în umbra a doi stejari, în spatele unei porți secuiești, alături de care se poate vedea și monumentul Celor treisprezece martiri din Arad.

Deasupra comunei se ridică Muntele Gordon, la o înălțime de 953 de metri, unde s-a ridicat în anul 2011, statuia Inima lui Isus, realizată din metal, fiind cea mai înaltă statuie din Europa de Est. Pe colinele sale din argilă s-au format numeroase găuri și peșteri, cel mai vestit fiind cunoscut pe numele de „Nagy Ferenc likja”.

Pe muntele Firtos, înalt de 1605 metri, este o rezervația geologică de 40 de hectare, cu specii rare de plante și animale. Muntele mai este vestit și pentru ruinele cetății din secolul al XII-lea și pentru stânca din andezit ”Calul lui Firtos”. Bătrânii spun că, dacă calul se vede alb, va fi vreme frumoasă, iar dacă se vede gri, atunci va fi ploaie.

Pe muntele Gordon se află o statuie din lemn al Sfintei Feciore Maria. Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1842 și1848, clopotul a fost făcut în Sibiu și la intrarea bisericii se află monumentul eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

Dealu este una dintre cele mai vechi comune din ținut, fiind vestită datorită prunelor și a pălincii, precum și pentru frumusețea platoului pe care se află. Peste comună se ridică Muntele Őrhegy, cel mai înalt punct al zonei. Aici se află o cruce din anul 1940 și o construcție înaltă de patru etaje, de unde se pot vedea, pe timp senin, Depresiunea Odorhei, Dealurile Târnavei Mari, Munții Carpați. Biserica sa a fost menționată de cronici din secolul al XVI-lea, dar în anul 1670 s-a construit o nouă biserică în centrul comunei, în cinstea Sfintei Fecioare Maria, aici aflându-se fresce despre Sfântul Ladislau și o compoziție interesantă despre logodna Sfintei Ecaterina.

Un alt loc vestit este fântâna Urusos-kút, care este menționată în legătură cu Sfântul Ladislau. Apa este considerată vindecătoare, de aceea pelerinii își spală aici părțile de corp bolnave și există tradiția de a lăsa aici o bucată de haină a bolnavilor. Pe pășunea din partea nordică a comunei se află Pajiștea Narciselor, cu o mulțime de narcise albe și aici este organizat Festivalul Narciselor în fiecare an.

După Dealu, urmează Zetea, numele căruia provine din numele regelui Zete,care a construit cetatea comunei. Ruinele se pot vedea pe o stâncă la întâlnirea râurilor Deság și Târnava. Comuna este vestită pentru peisaj, pentru valorile ei culturale și programele organizate.

Barajul Zetea este cunoscut ca loc de pescuit. În comună s-au păstrat străzi întregi în forma lor originală, precum se pot vedea și sute de porți secuiești.Cei cărora le place fauna, pot vedea în mediul lor natural cerbi, căprioare, mufloni și mistreți în parcul cu animale sălbatice din Izvoare.

Căpâlnița se află în bazinul hidrologic al râurilor Homorodul Mare și Homorodul Mic. Așezarea a fost locuită din secolul al XI-lea, însă a fost devastată de mai multe ori de oști. După cronici, se știe că a fost repopulată de către Bocskay István, în anul 1604. Prima căpâlniță a fost ridicată în 1710, după care și-a primit numele comuna, apoi în 1797 s-a construit și biserica romano-catolică. Pe 13 mai 1721 papa Kelemen al XIII-lea a aprobat hramul bisericii, în cinstea Sfinților Petru și Pavel. În muzeul Satului, din 1800, se pot vedea condițiile în care trăiau în trecut locuitorii.

Penultima stație este Vlăhița și Homorod-Băi, al cărei ape minerale a fost cunoscută și de către romani, lucru dovedit și de ruinele unui turn romanic (burgus) de la marginea localității.

Dintre izvoarele de apă minerală, cele mai apreciate sunt izvoarele Lobogó și Mária forrás. Biserica romano-catolică în cinstea lui Sfântul Andrei se poate vizita, precum și Colecția de obicte etnografice ale Liceului Gábor Áron, unde se pot vedea uneltele vechilor meșteșugari:

pantofar, tâmplar, potcovar. Alte puncte de atracție sunt: cascada Szökő, pârtia de schi, Casa Memorială Vitus Géza, aflată într-o casă tradițională foarte veche și Câmpia Narciselor, aceasta din urmă fiind o întinsă rezervație naturală. Și să nu uităm numeroasele ștranduri și băi termale.

Pe drumul lor, pelerinii pot vedea ansamblu celor trei cruci de pe vârful Tolvajos. Monumentul inaugurat în anul 1196 se află pe creasta Muntelui Harghita, la hotarul dintre Ținutul Ciucului și Odorheiului. De această locație se leagă mai multe povestiri și întâmplări istorice, cel mai important dintre acestea fiind lupta dintre domnitorul János Zsigmond și secuii din Ciuc și Gheorgheni, care își apărau religia romano-catolică, în urmă cu mai mult de 450 de ani.

Punctul terminus al traseului este vestitul loc de pelerinaj  Șumuleu Ciuc . După cronici,Sfânta Fecioară Maria a fost cea care a dat puterea necesară secuilor din Ciuc și Gheorgheni să se confrunte cu domnitorul János Zsigmond, care a vrut să-i treacă cu forța de la religia romano-catolică la religia unitariană. Când domnitorul s-a retras fără luptă , preotul din Joseni, Ștefan, a făgăduit că în fiecare an va conduce locuitorii din Gheorgheni în fiecare sâmbătă dinaintea Rusaliilor la Șumuleu Ciuc. Iar credincioșii respectă această tradiție, fiind în fiecare ani mai mulți.

Este recomandată vizitarea bisericii franciscane, cel mai mare loc de pelerinaj al maghiarilor, și a statuii Sfintei Fecioare Maria, care este obiectul cel mai de preț al bisericii. Statuia datează din secolul a XIV-lea, creatorul ei fiind necunoscut. Pe parcursul anilor s-au produs multe miracole legate de acest loc :de exemplu, de multe ori statuia strălucea într-o lumină aparte sau  fața statuii parcă se uita cu o privire tristă, înaintea unor catastrofe.

Pe partea de vest al muntelui Kis-Somlyó se află  Drumul  Crucii, cel mai vestit din Europa, Pasul lui Isus și Calvaria  din Șumuleu Ciuc. În lunca din spatele bisericii franciscane se află izvorul de apă minerală „Szűzanya lábától”, apărut în urma activităților vulcanice, cu gust acru, îndrăgit de localnici.

În șaua dintre munții Kis-Somlyó și Nagy-Somlyó se află altarul Hármashalom, construit la inițiativa preotului franciscan P. Bartók Albert, proiectat de către  Makovecz Imre și Bogos Ernő, în anul 1996, pentru primirea pelerinilor și celebrarea slujbei religioase.

Alte puncte de atracție: Casa Kalot, proiectat de către Kós Károly , Baia preoților franciscani, Capela Salvator, în partea estică, Capela Szenvedő Jézus și Capela Sfântul Anton.

Română